Amfiteatrul Deschis cu Florin Iaru

 

Amfiteatrul Deschis „Team Work” : 8 Martie – Comercial sau nu?

Afis IaruDacă semne de primăvară nu se arată decât în şnuruleţe roşii-albe şi firave buchete de ghiocei, aceasta nu înseamnă că optimistul anotimp nu şi-a intrat în drepturi, astfel că miercuri 8 Martie, organizaţia non-guvernamentala „Team Work” l-a adus în faţa studenţilor Universităţii pe inepuizabilul scriitor optzecist Florin Iaru pentru o ora şi jumătate în care s-a respirat cel mai pur aer ideatic. „8 Martie: Comercial sau nu?”, aceasta a fost întrebarea care şi-a pus amprenta asupra firelor dezbaterii, încă din prima clipa hotărându-se în unanimitate că astăzi ziua femeii este cu totul comercială.

Pornind de la istoricul sărbătorii eternului feminin, acela de sărbătoare comunistă, „pentru tovarăşele de muncă şi de viaţă” şi ajungând la un 8 Martie vazut ca simplă întâmplare cotidiană, Florin Iaru a trecut aceasta zi prin filtrul societăţii actuale, evidenţiind mediocritatea care construieşte lumea în care trăim şi aruncând o amplă privire asupra femeii, o apariţie pe atât de stranie, pe atât de fascinantă.

Într-adevăr, nu putem spune cum suntem construiţi, dar preocuparea în legătura cu cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm răsare tot mai des în ceea ce priveşte percepţia de sine. Este femeia om? Şi dacă da, ce determină această separaţie pe sexe? Pe de o parte avem un grad foarte ridicat de „masculin” pe culmile înalte ale artei, culturii, politicii etc, notorietăţile fiind în special reprezentate de bărbaţi, iar pe de alta un mod inventiv, direct, graţios şi încrezător de a vedea lumea, tipic feminin. Deşi a publicat un articol în care afirma că partea feminină este lipsită de forţă creatoare, Florin Iaru se declară admirator al poetei Sapho şi nu contestă existenţa unor femei de un geniu remarcabil, subliniind astfel egalitatea sexelor în faţa criteriului estetic.

Revenind la elementul social, cel care a conturat de-a lungul timpului sărbătoarea de 8 Martie, Florin Iaru susţine că ne lăsăm purtaţi de „o autoînşelare ridicată la nivel de artă”, distanţa dintre aşteptări şi realitate fiind evidentă. Suntem învăţaţi să ne placă anumite tipare, aceasta a fost ideea universal acceptată de studenţii participanţi la eveniment, iar omniprezenţa culturii engleze atrage după sine structuri formalizate pe care le asimilam tocmai pentru că ne lipseşte atât de necesarul spirit critic cu care să privim lumea înconjurătoare. Propriul corp devine astfel insuficient, apar „blondele din sticluţă„ aşa cum ironic vorbeşte Florin Iaru despre diversele transformări la care ne supunem pentru a urma un ideal de frumuseţe. Al cui ideal însă? Întrebarea ne poartă inevitabil către ideea că ne adaptăm unui mod de viaţă care nu e al nostru, ci doar ne oferă iluzia semi-preparată a unei vieţi bune. În acest context, 8 Martie nu rămâne decât o mică industrie de vise ipocrite. „Fetele par puţin mai fericite şi băieţii mai simpatici” spune Florin Iaru referitor la atmosfera sărbătorii, adăugând faptul că luăm din lucruri şi din cuvinte numai partea nesemnificativă, lasând esenţa undeva în umbră, într-un penultim sau chiar ultim plan. Nu putem trăi fără mecanismul dur al minciunii , al ambalajelor frumos colorate, al micilor cadouri, toate de o răceală metalică, dar prezente în virtutea unei culturi care ne apasă şi ne obligă.

Dacă vom continua să punem preţ pe aparenţe sau nu, rămâne la alegerea fiecăruia, însă de 8 Martie, „tipul de frumuseţe pură este cel al gândirii” după spusele invitatului Amfiteatrului Deschis, iar cadoul cel mai frumos pentru persoana iubită nu este de natură materială şi nu se poate achiziţiona de la nici un comerciant de mărţişoare. E chiar înauntrul nostru, e o declaraţie rostită din suflet…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *