Amfiteatrul Deschis cu Simona Popescu

 

 

Amfiteatrul Deschis Team Work: Un „Memento Vivere” cu Simona Popescu

 

Afis PopescuMarti, 13 Decembrie, asociatia non-guvernamentala Team Work a invitat studentii Universitatii din Bucuresti la 2 ore de discutii si voie buna, punandu-i fata in fata cu Simona Popescu (scriitoare si profesor la Facultatea de Litere) si lasand astfel orice superstitie deoparte.

Simona Popescu s-a lasat asteptata de numerosii studenti prezenti la eveniment, dar a venit cu o veste buna: nu o pisica neagra i-a taiat calea, ci una alba, iar intarzierea s-a datorat fetitei sale de 7 ani despre care scriitoarea aminteste de fiecare data cu zambetul pe buze. Discutiile au fost orientate spre diverse domenii, predominant fiind cel al literaturii, dar imbinat in spirit ludic cu aspecte legate de viata studenteasca acum si inainte de ’89, de relatia profesor-student sau de libertatea pe care ti-o confera scrisul, de acea exorcizare a fiintei prin creatie.

Totul s-a desfasurat spontan, alert, in maniera avangardista pe care Simona Popescu o imprima intalnirilor. Caci invitata noastra s-a coborat de la catedra, devenind scriitoarea Simona Popescu, fateta care-i este cea mai draga. S-a vorbit in primul rand despre spiritul tanar, despre conceptia gresita a strainilor ca romanii sunt mai putin culti, cand de fapt calatoria Simonei in Franta si dezbaterile de acolo au dovedit contrariul.

Intrebata fiind daca are vreun model in viata, Simona Popescu si-a intors privirile catre copilarie, cea care i-a hranit dealtfel si romanul „Exuvii” aparut la editura Polirom. „Modelul meu sunt Gemenele, doua fetite extrem de creative si istete, prietene cu fiica mea de 7 ani”. Ideile o asalteaza incontinuu, poate de aceea actul de a scrie se produce atat de violent, de ingenuu si frust. Simona Popescu scrie in mod simultan, la momentul de fata avand 5 carti in lucru, ce se construiesc inedit, cu o metoda pe care numai autoarea o poate descifra.

In continuare, curiozitatea studentilor a fost inca o data rasplatita: urmatoarea carte semnata Simona Popescu va fi „Lucrari in verde” (titlul ce ascunde o metafora extrem de sugestiva si plastica) si se prezinta ca o pledoarie non-conformista pentru poezie. Dar cine e poetul, cum il poti ghici?Prin cele mai intime detalii, aparent nesemnificative, e de parere Simona Popescu, vorbind apoi despre dans ca mod de cunoastere.

Nu-i plac scriitorii mari, nu exista „cel mai mare”, ci exista un amalgam de bucati pe care le admira la unii scriitori, cei care si-au lasat amprenta asupra ei. De asemenea la intrebarea: „Cand se termina o carte?” raspunsul a fost prompt: niciodata!Si asta pentru ca Simona Popescu s-ar intoarce mereu asupra textelor sale, reluand firul narativ intr-o poveste noua si fara de sfarsit.

Pe de alta parte, Amfiteatrul Deschis a pus problema relatiei profesor-student, ale carei mecanisme Simona Popescu le stapaneste in mod cert si impecabil. Ii place sa faca oamenii sa rada, ea insasi fiind o persoana spirituala, ii plac provocarile si nu condamna imaturitatea pentru ca aceasta duce de cele mai multe ori la cea mai sincera maniera de a crea. E mereu aproape de studentii ei si de poetii tineri in general, de parca si i-ar fi lipit de suflet. Vorbeste deschis despre sine, gesticuleaza, te captiveaza prin iuteala ideilor si continutul acestora. Indeamna studentii romani la un „memento vivere” care sa-i propulseze acolo unde isi doresc, condamna stilul „plangacios’ al celor ce cred ca pot scrie poezie buna fiind falsi, instiga la cultura prin individualitatea fiintei, prin originalitate si profunzime.

Ea este Simona Popescu… De ea s-au bucurat studentii Universitatii din Bucuresti intr-o seara de Marti 13, la Amfiteatrul Deschis Team Work, eveniment care a stat indubitabil sub semnul lui „memento vivere”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *